Istoria clădirii ''Mária-Valéria''
”Lângă școala generală catolică se află clădirea grădiniței (de odinioară) „Mária Valéria”, care este și ea de o calitate similară și identică având un risalit central. Setul de motive pentru decorarea clădirii cu două etaje a primit un design diferit, etajul al doilea al risalitului fiind cel mai accentuat, cu ferestre care erau închise cu un timpan triunghiular și segmentat între stâlpii corintici. Acoperișul risalitului se înalță deasupra parapetelor, pe stâlpii corintici se află o cornișă elegantă, pe care, în cele din urmă, console duble țin cornișa coronară împodobită cu edicul.” Istoricul de artă așa prezintă profesional clădirea, a cărei istorie a început să fie scrisă în urmă cu 139 de ani. Să adăugăm, din fericire, că oricine a vizitat centrul orașului Odorheiu Secuiesc în ultimul deceniu și jumătate, a văzut o clădire în continuă deteriorare, iar anii de renovare au ascuns una dintre cele mai reprezentative clădiri publice ale orașului. De aproape 120 de ani, clădirea „Maria Valéria” a dat loc unei instituții de învățământ. Face parte din antecedentele că în 1873, la adunarea orășenească din 13 noiembrie, preotul Ferenc Zayzon a ridicat ideea înființării unei grădinițe. Moțiunea a fost aprobată, iar consiliul de administrație a format o comisie pentru a efectua lucrările preliminare. În 1875, împăratului austro-ungar, lui Francisc Iosif I, i s-a cerut permisiunea de a purta numele arhiducesei Mária Valéria. Prințesa s-a născut la Budapesta ca al patrulea copil al lui Francisc Josif și Elisabeta. Mama ei, Regina Elisabeta, care i-a respectat foarte mult pe unguri, a încercat să-și crească cel mai drag copil în spiritul culturii maghiare, așa că mai târziu a devenit comună părerea că ea este „copilul maghiar”. Comitetul a organizat o strângere de fonduri împreună cu Asociația Femeilor de Caritate din oraș, s-a realizat un plan și a fost semnat un contract pentru teren. Însă, din cauza controverselor în cadrul consiliului de administrație, problema grădiniței a fost trecută o vreme în plan secundar. În 1878 grădinița a început să funcționeze într-o clădire închiriată, primele educatoare fiind văduva lui József Földes, Róza Bilievicz, și Földes Mari. Până în 1888, în fondul grădiniței s-au acumulat 6.912 de forinți (3.456 de coroane), ceea ce era departe de a fi suficient pentru a realiza ideea. Pentru a obține suma lipsă, comisia a solicitat ajutor de stat. În 1889, monarhul a permis ca Grădinița „Mária Valéria” să fie înregistrată pentru o cotă la loterie. Până în 1895, fondul grădiniței era de 25.000 de forinți (12.500 de coroane), dar instituția încă funcționa într-o clădire închiriată. În acel moment, la creșă mergeau 80 de persoane, al cărei șef era văduva lui Albert Kassay F. și învățătoarea a fost Mariska Soó. În cele din urmă, statul a plătit doar 150 de coroane în ajutor, dar între 1892 și 1894, Odorheiu Secuiesc a primit 10% din venitul net anual din Loteria de Caritate a statului. Pe lângă suma de 14.609 coroane, orașul avea deja un fond suficient pentru a construi grădinița „Mária Valéria” în 1896 între școala generală romano-catolică (căminul de azi), construită în 1891, și colegiul reformat. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, clădirea transformată a găzduit școala elementară de băieți a orașului, apoi a statului și școala de ucenicie a orașului pentru meșteșugari și negustori.
Orașul Odorheiu Secuiesc a întreținut grădinița până în 1924, când a fost preluată de stat. După aceea, în clădire a funcționat o școală primară de fete și o grădiniță publică de limba română.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în clădirea fostei grădinițe „Mária Valéria” va funcționa școala primară de practică a liceului pedagogic, unde va fi organizată din când în când o secție de școală primară.
O însemnare în inventarul instituției din 1964 arată că 55% din clădirea școlii de practică era dărăpănată. Anuarul festiv al Liceului Pedagogic, apărut în 1970, ilustrează mai multe detalii despre practică. Potrivit acestuia, la parter au fost amenajate o sală de ședințe pentru profesori și învățători, un apartament pentru administratorul școlii și cinci săli de clasă, iar la etaj au fost amplasate încă patru săli de clasă, săli de artizanat și gospodărie. Clădirea școlii era încălzită cu sobe de teracotă pe lemne și cărbune și era prevăzută cu apă potabilă și echipamente sanitare. Pivnița era depozitul de cartofi pentru cantina școlii, în curte erau magaziile de lemne și de cărbune dar și toaleta cu zece cabine.
Datorită numărului crescut de clase continue în anii 1970, pe lângă clasele elementare și cele gimnaziale cu care eram obișnuiți până atunci, în clădirea de practică au fost găzduite și clase de liceu.
Întrucât cursul de grădiniță a fost mutat de la Miercurea Ciuc la Odorheiu Secuiesc după 1974, o grădiniță și-a reluat activitatea în clădirea fostei Grădinițe „Mária Valéria”. În urma schimbării regimului, în vara anului 1990 grădinița Practicanților, care funcționa din 1979, a fost mutată în clădirea străzii Malom, iar în locul acesteia a funcționat Liceul Teoretic „Marin Preda” pentru câțiva ani. Liceul teoretic a primit curând o nouă clădire pe Cserehát, deci clădirea „Mária Valéria” a fost anexată din nou la Liceul Pedagogic.
La mijlocul anilor 1990, starea clădirii se deteriorase considerabil, 
iar la 28 februarie 1998 mansarda a fost distrusă de un incendiu. S-a făcut un plan de renovare, dar nu a fost pus în aplicare atunci. În ciuda condiţiilor nefavorabile, în această clădire mai funcţionau unele clase ale Liceului Pedagogic, care se lupta cu lipsa de spaţiu, şi ale Colegiului Reformat, care se organiza între timp.
În anul școlar 2000-2001, când Liceul Pedagogic „Benedek Elek” era încă într-un complex de colegiu retrocedat ulterior Bisericii Reformate, școala a suferit o renovare majoră cu sprijinul Băncii Mondiale, cu o valoare totală de aproximativ 1.600.000 lei. Rețeaua de încălzire din clădirea veche a colegiului, deținută azi de Colegiul Reformat a fost reînnoită, caloriferele din sălile de clasă și din camerele căminului au fost înlocuite, iar sistemul a fost racordat la două cazane noi, instalate în clădirea pentru cazane construită în curte. Între timp, starea clădirii „Maria Valéria” a devenit periculoasă, tavanele mai multor încăperi s-au prăbușit, așa că toate activitățile educaționale au trebuit să fie oprite. Totuși, din suma alocată pentru renovare, care a reprezentat jumătate din costul total al proiectului sus-menționat, o nouă clădire standard european în curtea din spate a fost finalizată la propunerea reprezentantului Băncii Mondiale, întrucât nu a costat mai mult decât vechea renovare. Noua clădire a școlii a fost preluată în 2002 de către elevii și profesorii școlii.
În anul școlar 2005-2006, când clădirea colegiului fusese deja retrocedată bisericii, Liceul Pedagogic „Benedek Elek” era într-o situație dificilă și era în pericol pentru că trebuia să se mute. Atunci a apărut din nou nevoia de renovare a clădirii „Mária Valéria”, cu atât mai mult cu cât, din cauza problemelor sale imobiliare, decidenții de atunci au luat în considerare posibilitatea comasării Liceului Pedagogic cu Colegiul Reformat.
Clădirea a fost inclusă în programul Consiliului Naţional de Investiţii, designerul Márta Kirmayer a început să actualizeze vechile planuri și a început să planifice extinderea părții din curte a clădirii și aducerea aripii stângi la același nivel cu cu aripa dreaptă. Din cauza refuzurilor repetate ale Oficiului Județean pentru Protecția Monumentelor, planurile de renovare au devenit definitive abia în decembrie 2006.
Pe măsură ce soluția la problema imobiliară începea să prindă contur, și supraviețuirea instituției părea asigurată. În urma licitației, lucrările au început în decembrie 2007. Sumele destinate investițiilor au ajuns mai întâi neregulat, apoi fondurile s-au epuizat complet, în vara anului 2008 construcția a încetinit, iar ulterior lucrările s-au oprit. Întrucât sumele plătite în viitor au fost suficiente doar pentru achitarea datoriei acumulate pentru o perioadă lungă de timp, lucrarea s-a desfășurat cu greu și cu mari întreruperi. Termenul limită inițial din decembrie 2009 a fost împins înainte, în cele din urmă cu sprijinul guvernului în decembrie 2010, iar de la începutul anului 2011 implementarea s-a accelerat cu o cantitate semnificativă de sprijin municipal. La începutul lunii septembrie, în ultimul moment, a fost dat în funcțiune clădirea „Mária Valéria” și de asemenea să asfalteze curtea dintre cele două clădiri ale școlii. Ceremonia de deschidere a Liceului Pedagogic „Benedek Elek” în anul 2011-2012, care a fost cu adevărat solemnă pentru noi, a avut loc la propria clădire, punând capăt unui an tensionat din istoria școlii. Este adevărat că pentru prima dată după deschiderea din 12 septembrie doar cele cinci clase de liceu au putut începe activitățile aici, însă în toamnă am mutat sălile de specialitate, cadrele didactice și cabinetele necesare funcționării instituției. De asemenea, Primăria Odorheiu Secuiesc și administrația locală au putut să majoreze cuantumul investiției, astfel încât clădirea renovată să primească mobilier nou.
Inaugurarea ceremonială a clădirii „Mária Valéria” a avut loc pe 15 decembrie, când am putut intra în posesia unei clădiri complet mobilate, funcționale. Nu a fost ușoară implementarea acestui proiect, dar credem că a meritat realizarea acestuia, rezultatul final vorbind de la sine. Liceul Pedagogic „Benedek Elek” continuă să funcționeze la noul său sediu, iar centrul orașului Odorheiu Secuiesc a recâștigat o clădire publică renovată în forma sa completă, pe care mulți au considerat-o de multă vreme o cauză pierdută.
La întocmirea revizuirii istorice, profesorul Attila Péter, fostul director Mihály Bálint și directorul adjunct Gyöngyi Szarvas mi-au oferit ajutor și am folosit date din documentele școlare și de arhivă ale Liceului Pedagogic „Benedek Elek”.
Novák Károly-István